Unii dintre noi sunt parinti altii isi doresc,insa ma intreb cati dintre noi suntem pregatiti sa oferim o educatie corecta?Stim oare sa aratam adevaratele valori ale vietii,cat insemna pentru un copil sa se intregreze in societate si cum?Poate pentru unii dintre dumneavoastra acest articol a fost postat prea devrme, insa niciodata prea traziu.
Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam corect sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala ,exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu
de aplicat.Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un adevar esential.
Cind trebuie un copil invatat sa asculte muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste !inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica ,mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila :de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele ,de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii.Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat !Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos.Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu o comportare exemplara - toleranta , ingaduinta , rasfatul. Este vorba de o dragoste si o mila prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu se dau !
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor,in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim ,dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei oarbe,sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiude educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale permise si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ?Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere , acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-i face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite ,sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in jur prin diminutive sau onomatopee - ciinele este ham-ham ,pisica - miau , vaca - muu , etc. va obliga copilul la virsta scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele cuvinte : Te rog frumos ! Multumesc mult ! Si cit de greu ii va fi fara ele in viata Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motiva sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii ,avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului,metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent - Nu pune mina ! - mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale obiectele pe care nu are voie sa le atinga - de exemplu , o cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste ,onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate ,situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de pretioasa este sanatatea sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu ,ca si in altele , exista din partea parintilor , care eiinsisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.Prima atitudine gresita la care ne refeream este a parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar repetandu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege,va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai placut sa pretinda decit sa" restituie" , adica sa invete macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere ,ajunsi adulti le vor face reprosuri : " eu eram copil , te-ai luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina si realizam ceva in viata ", etc , etc.
Parintii se vor apara la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine si matematica dar " nu s-a prins nimic de el ". In aceste familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne referim bineinteles la copii inzestrati normal.Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea , etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-i luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale.
La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.
Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei , prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si fair - play. Retineti un principiu " sfint " de educatie : intr-o casa cu trei membrii de familie - tata , mama si un copil - o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii ,se imparte ... in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea. Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela. Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica Popescu.Numele ramane ceva emblematic ce trebuie sa ofere unaspect de individualizare cat si de diferentiere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu