Psihologie sportiva :Dezvoltarea personala prin sport -Psihologia luptatorului si antrenamentul psihologic

Club Gladiator Combat Academy

Dupa modelul american de antrenament Outdoors in mediul urban va oferim tehnici de lupta:
- box
- kick-boxing
- muai thay
- autoaparare impotriva armelor albe
- antrenamente cardio
+ cantonamente organizate.
CONTACT:
Id yahoo: diaconu_alin90      E-mail: diaconu_alin90@yahoo.com

http://clubkickbox.blogspot.com

1.         Aspecte psihologice ale factorilor antrenamentului sportiv.

Antrenamentul este forma de bază a muncii comune a antrenorului cu sportivul care se efectuează în vederea asigurării unei pregătiri multilaterale a acestuia, pentru participarea, cu succes, la întrecerile sportive.

Antrenamentul este un proces pedagogic, deosebit de complex, care cuprinde atât latura instructivă cât şi pe cea de pregătire şi de educare a sportivilor. Scopul antrenamentului este de a asigura o sporită capacitate de lucru a organismului, precum şi de a asigura pregătirea şi dezvoltarea multilaterală a sportivului, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic, de a-1 face apt să lupte în întrecerile sportive şi, în acelaşi timp, de a-i forma trăsături de personalitate. Aşadar,   laturile   fundamentele   ale   antrenamentului   sunt:   instruirea, pregătirea şi educarea.

Instruirea se referă la formarea priceperilor şi deprinderilor din domeniul ramurii de sport practicate.

Pregătirea se referă la ridicarea capacităţii de lucru a organismului în condiţiile activităţii sportive, pe baza dezvoltării calităţilor motrice şi  a indicilor fiziologici ai organismului.

Educarea cuprinde ansamblul măsurilor privind dezvoltarea calităţilor psihice, a particularităţilor psihice individuale, formarea conştiinţei şi conduitei morale.

2.         Antrenamentul mental – parte a antrenamentului.

Antrenamentul este o activitate dificilă, de lungă durată, cu intensitate mare care supune sportivii la eforturi deosebite, la regim sever de muncă şi viaţă, la solicitarea atenţiei, gândirii şi imaginaţiei, la exersarea îndelungată şi dificilă a deprinderilor tehnice şi tactice.

Munca pe care o depune sportivul pentru dezvoltarea calităţilor motrice tehnice sau tactice, pentru perfectarea unor procese psihice sau însuşiri ale persoanei, presupune în primul rând participarea lui conştientă; conştiinţa reprezentând formularea unor scopuri precise şi mobilizarea de eforturi de voinţă pentru realizarea acestora.

Există scopuri îndepărtate, în acest caz atitudinea conştientă a sportivului se manifestă prin perseverenţă, dorinţa de pregătire şi elan afectiv; scopuri apropiate prin care se urmăreşte atingerea unei anumite performanţe, obţinerea unei categorii de clasificare care stimulează, intensifică voinţa, sporeşte efortul conştient; scop imediat, manifestat în îndeplinirea sarcinilor concrete ale fiecărui antrenament, vizând elemente de tehnică şi tactică care trebuie îmbunătăţite, sporeşte interesul şi atenţia, precum şi efortul voluntar în timpul antrenamentului.

Interesul este legat de motivele activităţii, de factorii emoţionali, dintre care cel mai evident este satisfacţia dată de reuşita unui exerciţiu sau acţiuni, de obţinerea unui rezultat pentru care s-a depus un mare efort de pregătire. Această satisfacţie sporeşte încrederea în forţele proprii şi constituie un factor dinamogen pentru activitatea următoare. Pe măsură ce sportivul capătă experienţă, interesul se manifestă şi sub alte forme, legate de cunoaşterea teoretică a ramurii de sport, de studierea ei multilaterală, precum şi de cunoaşterea propriei persoane şi a particularităţilor sale.

Interesul poate fi considerat ca o formă specifică a motivaţiei, o orientare selectivă şi durabilă a persoanei spre anumite obiecte, persoane sau anumite domenii de activitate.

Antrenor,personal,incepatorii,copii,box,kickboxing, antrenamente,club,sala,Bucuresti,lectii,autoaparare,cardio,curs,Outdoors

Club Gladiator Combat Academy

Dupa modelul american de antrenament Outdoors in mediul urban va oferim tehnici de lupta:
- box
- kick-boxing
- muai thay
- autoaparare impotriva armelor albe
- antrenamente cardio
+ cantonamente organizate.
CONTACT:
Id yahoo: diaconu_alin90      E-mail: diaconu_alin90@yahoo.com

http://clubkickbox.blogspot.com

1.         Aspecte psihologice ale factorilor antrenamentului sportiv.

Antrenamentul este forma de bază a muncii comune a antrenorului cu sportivul care se efectuează în vederea asigurării unei pregătiri multilaterale a acestuia, pentru participarea, cu succes, la întrecerile sportive.

Antrenamentul este un proces pedagogic, deosebit de complex, care cuprinde atât latura instructivă cât şi pe cea de pregătire şi de educare a sportivilor. Scopul antrenamentului este de a asigura o sporită capacitate de lucru a organismului, precum şi de a asigura pregătirea şi dezvoltarea multilaterală a sportivului, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic, de a-1 face apt să lupte în întrecerile sportive şi, în acelaşi timp, de a-i forma trăsături de personalitate. Aşadar,   laturile   fundamentele   ale   antrenamentului   sunt:   instruirea, pregătirea şi educarea.

Instruirea se referă la formarea priceperilor şi deprinderilor din domeniul ramurii de sport practicate.

Pregătirea se referă la ridicarea capacităţii de lucru a organismului în condiţiile activităţii sportive, pe baza dezvoltării calităţilor motrice şi  a indicilor fiziologici ai organismului.

Educarea cuprinde ansamblul măsurilor privind dezvoltarea calităţilor psihice, a particularităţilor psihice individuale, formarea conştiinţei şi conduitei morale.

2.         Antrenamentul mental – parte a antrenamentului.

Antrenamentul este o activitate dificilă, de lungă durată, cu intensitate mare care supune sportivii la eforturi deosebite, la regim sever de muncă şi viaţă, la solicitarea atenţiei, gândirii şi imaginaţiei, la exersarea îndelungată şi dificilă a deprinderilor tehnice şi tactice.

Munca pe care o depune sportivul pentru dezvoltarea calităţilor motrice tehnice sau tactice, pentru perfectarea unor procese psihice sau însuşiri ale persoanei, presupune în primul rând participarea lui conştientă; conştiinţa reprezentând formularea unor scopuri precise şi mobilizarea de eforturi de voinţă pentru realizarea acestora.

Există scopuri îndepărtate, în acest caz atitudinea conştientă a sportivului se manifestă prin perseverenţă, dorinţa de pregătire şi elan afectiv; scopuri apropiate prin care se urmăreşte atingerea unei anumite performanţe, obţinerea unei categorii de clasificare care stimulează, intensifică voinţa, sporeşte efortul conştient; scop imediat, manifestat în îndeplinirea sarcinilor concrete ale fiecărui antrenament, vizând elemente de tehnică şi tactică care trebuie îmbunătăţite, sporeşte interesul şi atenţia, precum şi efortul voluntar în timpul antrenamentului.

Interesul este legat de motivele activităţii, de factorii emoţionali, dintre care cel mai evident este satisfacţia dată de reuşita unui exerciţiu sau acţiuni, de obţinerea unui rezultat pentru care s-a depus un mare efort de pregătire. Această satisfacţie sporeşte încrederea în forţele proprii şi constituie un factor dinamogen pentru activitatea următoare. Pe măsură ce sportivul capătă experienţă, interesul se manifestă şi sub alte forme, legate de cunoaşterea teoretică a ramurii de sport, de studierea ei multilaterală, precum şi de cunoaşterea propriei persoane şi a particularităţilor sale.

Interesul poate fi considerat ca o formă specifică a motivaţiei, o orientare selectivă şi durabilă a persoanei spre anumite obiecte, persoane sau anumite domenii de activitate.

Dezvoltare personala: Verifica stima de sine

 In urma testului de incredere in sine iata rezultatele mult asteptate.Stima de sine este de 2 tipuri:inalta si scazuta , apoi se clasifica in stabila si instabila.Proba conţine 10  itemi, fiecare item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – absolut de acord ; 4) – categoric nu ). Scala este alcătuită din 5 itemi cotaţi direct şi 5 itemi inversaţi ( 3,5,8,9,10).

Punctajul care se acordă pentru fiecare item variază între 1 şi 4 puncte. Scorul final se obţine prin însumarea punctelor obţinute la cei 10 itemi. Punctajul minim obţinut este de 10, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte ridicată..Daca doresti si tu acest test de incredere in sine trimite o solicitare pe diaconu_alin90@yahoo.com

Stima de sine înaltă are doua profile:

a) Înalta şi stabilă

Circumstanţele externe şi evenimentele normale de viaţă au o mică influenţă asupra stimei de sine a subiectului. Acesta nu dedică prea mult timp şi energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale. Este un individ stabil emoţional, care păstrează o oarecare coerenţă în afirmaţiile şi în conduitele lui, indiferent dacă contextul este favorabil sau defavorabil. Stările sufleteşti ale acestui subiect sunt mult mai temperate decât ale celui cu stimă de sine tot înaltă, dar instabilă. O stimă de sine înaltă şi stabilă este solidă şi rezistentă. Subiectul nu işi pune tot timpul valoarea la îndoială. El poate accepta, deci, să nu controleze total o situaţie, fără a se simţi din acest motiv inferior sau devalorizat.

b) Înaltă şi instabilă

Chiar dacă este ridicată, stima de sine a acestui subiect poate suferi şocuri majore, în special dacă se află într-un context competitiv sau destabilizator. În aceste situaţii, subiectul reacţionează energic la critică şi la eşec, pe care le percep ca pe un pericol şi încearcă să se pună în valoare afişând excesiv succesele sau calităţile lor. Subiectul se simte vulnerabil, agresat şi se îndoieşte de capacităţile lui atunci când se află în contexte ostile sau pur si simplu critice. Subiectul cu o stimă de sine înaltă şi stabilă primeşte criticile în mod raţional, pe când un subiect cu stimă de sine înaltă, dar instabilă, va primi criticile la nivel afectiv şi va consacra multă energie autopromovării.

Stima de sine scăzută are, de asemenea, două profile:

a) Scăzută şi instabilă

Stima de sine a acestui subiect este în ansamblu, sensibilă şi reactivă la evenimente exterioare, pozitive sau negative. Ca urmare a satisfacţiilor şi succeselor, stima de sine trece prin perioade în care este mai crescută decât de obicei. Totuşi aceste progrese sunt adesea labile şi nivelul său se reduce imediat ce subiectul se confruntă cu dificultăţi. Astfel, subiecţii care intră în această categorie fac eforturi pentru a le oferi lor şi celorlalţi, o imagine mai bună. Ei sunt dornici să-şi amelioreze condiţia şi starea sufletească, sunt preocupaţi să nu aibă eşecuri sau să nu fie respinşi.

b) Scăzută şi stabilă

Subiectul cu acest tip de stimă de sine este puţin mobilizat de evenimentele exterioare, chiar şi de cele favorabile. El depune puţin efort pentru promovaea imaginii şi stimei sale de sine, al cărui nivel scăzut îl acceptă şi oarecum îl suportă. Prezenţa mediului social este prea puţin importantă pentru ca subiectul să se valorifice în ochii celorlalţi. Din punct de vedere al cauzelor acestui tip de stimă de sine, pe lângă argumentele evocate mai sus – la stima de sine scăzută şi instabilă – se pot adăuga unele diferenţe specifice. De exemplu, unele evenimente ale vieţii care au provocat la copil un sentiment de lipsa de control asupra mediului, cum ar fi decesul sau o stare depresivă manifestă a unuia dintre părinţi. De asemenea, aici pot interveni şi carenţele afective majore, tulburările stimei de sine fiind însoţite de alte manifestări patologice.

Psihologie sportiva ; Violenta si agresivitatea in sport - Psiholog sportiv si antrenor :Alin Diaconu

Termenul "agresivitate in sport" a fost folosit în mod curent pentru a defini o gamă de comportamente diferite: izbucniri violente, bătaia, jucătorul agresiv care atacă intenţionat în fotbal, lovirea agresivă a unui adversar. În  psihologia sportivă agresiunea este atribuită oricărui comportament intenţionat pentru a răni un alt individ sau obiect prin mijloace verbale sau fizice.

Se poate preciza că, agresiunea include comportament, agresiunea include intenţie, agresiunea implică degradarea sau tulburarea unei alte persoane sau obiecte. Literatura psihologică sportivă diferenţiază între agresivitatea instrumentală şi cea care are ceva drept ţintă Una din sursele posibile ale agresiunii în sport implică natura competiţiei. Una din cele mai recente teorii psihologice a dezvoltat explicare agresiuni ca ipoteză de frustrare-agresiune. Această teorie sugerează că frustrarea amplifică probabilitatea comportamentului agresiv; în acest caz, frustrarea este definită drept răspuns cu ţintă blocată.
   Nivelul contactului fizic între sportivi a fost sugerat drept factor motivaţional al comportamentului agresiv. însăşi natura anumitor sporturi (hochei pe gheaţă, rugbi, şi într-o oarecare măsură şi baschetul) necesită un nivel ridicat al contactului fizic, reacţia la contactul fizic fiind diferită în funcţie de cum este perceput actul.        Există diferite teorii şi concepţii despre agresivitate: teoriile învăţării, ale agresiunii-frustrării, concepţiile psihanalitice şi etologice.

Teoriile învăţării
Inspirate din conceptele comportamentale, aceste teorii se bazează pe principiul dobândirii comportamentelor agresive prin învăţare. Dintre cei care au propus perspectiva influenţei sociale cel mai notabil este Albert Bandura (1973) care afirmă că agresiunea este un comportament social cerut, ales şi menţinut la fel ca şi alte comportamente. Bandura consideră că învăţăm şi preluăm comportamentele agresive: prin influenţare directă şi prin învăţarea din observaţii. Spre deosebire de teoriile instinctuale şi cele induse, teoria influenţei sociale nu propune influenţarea constantă spre agresiune. Potrivit teoriei, agresiunea este dobândită prin încurajare şi modelare iar indivizii agresează numai în condiţii care facilitează comportamentele agresive.
Teoria agresiunii -frustrării
Teoriile induse, a doua mare perspectivă teoretică asupra agresiunii, are mai mare credibilitate printre psihologi. Cea mai de seamă perspectivă indusă este ipoteza fustaţio-agresiunii propusă de Dollard, Doob, Miller, Mowrer şi Sears Cele două propuneri cheie ale ipotezei lui Dollard sunt că: -fustraţia duce întotdeauna la o formă de agresiune; -agresiunea întotdeauna frânează fustraţia. De fapt, frustraţia nu cauzează agresiune în mod direct. Dimpotrivă, frustraţia care reprezintă orice blocare în comportamentul orientat către un scop, induce o instigare spre agresiune cunoscută ca agresiune indusă. Această agresiune indusă, se apreciază, facilitează comportamentul agresiv
Concepţia psihanalitică
În teoria despre excitaţie, Freud introduce două grupe de instincte complet diferite, instinctele vieţii sau Eros şi instinctele morţii sau Thanatos. Instinctul sexual aparţine primului grup, în timp ce impulsurile agresive, prin tendinţa lor destructivă, aparţin celui de-al doilea
Abordarea etologică
Teoriile instinctuale, propun ca teză agresivitatea ca fiind o caracteristică înnăscută a tuturor indivizilor: suntem născuţi cu un instinct care face inevitabil comportamentul agresiv. Teoriile instinctuale se împart, din perspectivă etologică, au două orientări principale: agresiunii reale sau indirecte. Cealaltă mare teorie a instinctului, din perspectiva etologică este în mare măsură cunoscută datorită lucrărilor K. Lorentz. Lorentz şi alţi etologişti afirmă că instinctul agresiv este un instinct înnăscut de luptă care s-a dezv. de-a lungul evol.  speciei umane.
Catarsisul          
Catarsisul este definit ca o descărcare emoţională, ca o deliberare şi o exteriorizare a agresivităţii, efectul catarsic corespunzând unei diminuări a tendinţei de a agresa.
Cercetările psihologiei sportive efectuate asupra relaţiei dintre agresiune şi sport au pornit pe trei direcţii: unii cercetători percep agresiunea în sport ca un catharsis care permite eliberarea impulsurilor agresive şi reduce comportamentul agresiv în situaţiile sportive; alţi cercetători au examinat antecedentele şi consecinţele agresiunii în sport alţii s-au preocupat de efectele comportamentului agresiv în manifestările sportive. Cea mai discutată problemă a agresiunii în psihologia sportivă este dacă activitatea sportivă, poate acţiona ca un catharsis care ar reduce comportamentul agresiv în situaţii nesportive.

Gladiator Combat Academy 

Dupa modelul american de antrenament Outdoors in mediul urban va oferim tehnici de lupta:
- box
- kick-boxing
- muai tay
- autoaparare impotriva armelor albe
- antrenamente cardio
+ cantonamente organizate.

Abonamnet redus: 8 sedinte/luna (2 sedinte/saptamana) box+ cardio   
Abonament full: 12 sedinte/luna (3 sedinte/saptamana)  
Abonament cu antrenor personal
CONTACT:
Id yahoo: diaconu_alin90      E-mail: diaconu_alin90@yahoo.com