In urma testului de incredere in sine iata rezultatele mult asteptate.Stima de sine este de 2 tipuri:inalta si scazuta , apoi se clasifica in stabila si instabila.Proba conţine 10 itemi, fiecare item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – absolut de acord ; 4) – categoric nu ). Scala este alcătuită din 5 itemi cotaţi direct şi 5 itemi inversaţi ( 3,5,8,9,10).
Punctajul care se acordă pentru fiecare item variază între 1 şi 4 puncte. Scorul final se obţine prin însumarea punctelor obţinute la cei 10 itemi. Punctajul minim obţinut este de 10, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte ridicată..Daca doresti si tu acest test de incredere in sine trimite o solicitare pe diaconu_alin90@yahoo.com
Stima de sine înaltă are doua profile:
a) Înalta şi stabilă
Circumstanţele externe şi evenimentele normale de viaţă au o mică influenţă asupra stimei de sine a subiectului. Acesta nu dedică prea mult timp şi energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale. Este un individ stabil emoţional, care păstrează o oarecare coerenţă în afirmaţiile şi în conduitele lui, indiferent dacă contextul este favorabil sau defavorabil. Stările sufleteşti ale acestui subiect sunt mult mai temperate decât ale celui cu stimă de sine tot înaltă, dar instabilă. O stimă de sine înaltă şi stabilă este solidă şi rezistentă. Subiectul nu işi pune tot timpul valoarea la îndoială. El poate accepta, deci, să nu controleze total o situaţie, fără a se simţi din acest motiv inferior sau devalorizat.
b) Înaltă şi instabilă
Chiar dacă este ridicată, stima de sine a acestui subiect poate suferi şocuri majore, în special dacă se află într-un context competitiv sau destabilizator. În aceste situaţii, subiectul reacţionează energic la critică şi la eşec, pe care le percep ca pe un pericol şi încearcă să se pună în valoare afişând excesiv succesele sau calităţile lor. Subiectul se simte vulnerabil, agresat şi se îndoieşte de capacităţile lui atunci când se află în contexte ostile sau pur si simplu critice. Subiectul cu o stimă de sine înaltă şi stabilă primeşte criticile în mod raţional, pe când un subiect cu stimă de sine înaltă, dar instabilă, va primi criticile la nivel afectiv şi va consacra multă energie autopromovării.
Stima de sine scăzută are, de asemenea, două profile:
a) Scăzută şi instabilă
Stima de sine a acestui subiect este în ansamblu, sensibilă şi reactivă la evenimente exterioare, pozitive sau negative. Ca urmare a satisfacţiilor şi succeselor, stima de sine trece prin perioade în care este mai crescută decât de obicei. Totuşi aceste progrese sunt adesea labile şi nivelul său se reduce imediat ce subiectul se confruntă cu dificultăţi. Astfel, subiecţii care intră în această categorie fac eforturi pentru a le oferi lor şi celorlalţi, o imagine mai bună. Ei sunt dornici să-şi amelioreze condiţia şi starea sufletească, sunt preocupaţi să nu aibă eşecuri sau să nu fie respinşi.
b) Scăzută şi stabilă
Subiectul cu acest tip de stimă de sine este puţin mobilizat de evenimentele exterioare, chiar şi de cele favorabile. El depune puţin efort pentru promovaea imaginii şi stimei sale de sine, al cărui nivel scăzut îl acceptă şi oarecum îl suportă. Prezenţa mediului social este prea puţin importantă pentru ca subiectul să se valorifice în ochii celorlalţi. Din punct de vedere al cauzelor acestui tip de stimă de sine, pe lângă argumentele evocate mai sus – la stima de sine scăzută şi instabilă – se pot adăuga unele diferenţe specifice. De exemplu, unele evenimente ale vieţii care au provocat la copil un sentiment de lipsa de control asupra mediului, cum ar fi decesul sau o stare depresivă manifestă a unuia dintre părinţi. De asemenea, aici pot interveni şi carenţele afective majore, tulburările stimei de sine fiind însoţite de alte manifestări patologice.
