Increderea

         O relatie de succes care sa prospere se bazeaza intodeauna pe increderea dintre parteneri.Increderea confera  o siguranta a celorlanti si a sinelui de a inainte , de a face o investitie financiara,de a se atasa emotional sau pur si simplu de a continua.Putem considera increderea ca fundament al relatiilor stabile si instrument psihologic.
        Increderea ia nastere inca din primii ani de viata atunci cand un copil  se simte in siguranta in preajma parintilor carora le acorda credibilitate atat in vorbe cat si in actiunile acestora.Mai tarziu copilul dezvolta prin educare si incurajare puterea de a face actiuni singur.In acest moment incepe marea transformare a increderii in sine,reflectata in ego.Fiecare succes constituie la formarea stimei de sine pana la un anumit nivel de unde are modificari variabile in functie de raportul succes/esec.Studiile indica o disfunctionalitate si o predispozitie la stari de mahnire ,indispozitie,atitudine recalcitranta si antipatie precum si stari depresive.Oamenii furnizeaza increderea la un nivel optim la inceput apoi acest nivel variaza  in functie de calitatea relatiilor.Daca initial este oferita ca feedback necesar in primul rand comunicarii, in cele din urma devine fundamentul relatiei.
        
      Ce se intampla atunci cand acorzi incredere cui nu trebuia?

      La fel cum nivelul increderii de sine este variabil la fel  resimtim si  efectul increderii fata de ceilanti. Pentru prima oara cand copilul este pacalit sistemul de incredere a micutului este debusolat adaptanduse situatiilor usoare, astfel fortificanduse emotional pentru dezamagiri.Adeseori suntem pusi in fata unor astfel de situatii in toate etapele vietii si ne comportam aidoma sistemului creat in copilarie;prima tendinta va fi sa nu mai acordam increderea atat de usor si cu o forma de regresie sa indepatram persoana care o consideram ca nu merita credibilitatea si respectul nostru.


      Nivelul de incredere in sine poate consolida si motiva o echipa iar in structurile bine organizate se observa beneficii.Acesata incredere privita dintr-o perspectiva optimista poate da rezultate mari avand doar incderederea in reusita , sansele de succes crescand.Aceasta  persoana care insufla incredere si celor din jur se prezina ca o persoana sigura de actiunile sale.


           Increderea in relatiile de cuplu                              


      Farmecul personal este si el influentat de increderea in sine observand team leaderii  ce se bucura de admiratia si aprecierea celorlanti. In cuplu se observa o instabilitate si o durata mai mica de timp a cuplurilor ce nu au stabilit nivelul de incredere optim.Exista cel mai des situatia in care unul dintre parteneri nu acorda increderea relatiei avand in vedere istoricul relationar cu sexul opus.Aceste persoane incep o noua relatie cu o privire contorsionata a increderii si a ideii de cuplu.persoanele care au suferit astfel de episoade, de cele mai multe ori durerose, se comporta cu un tipar asemanator si in noua relatie. Desi e greu de inteles, trebuie sa intelegem nevoia de securitate a acestor persoane pentru ca ele se confrunta defapt cu o temere ,frustrare, o frica de a nu fi parasite si a suferi.De cele mai multe ori aceste persoane dezvolta si o gandire posesiva excesiva si diferite forme de gelozie(pe prieteni, rude,persoane de acelasi sex).


        Incredrea in Dumezeu!

     Am placerea de a vorbi despre incredere sub acesta forma divina.Increderea  in divinitate se creeaza ca o relatie Tu-Dumnezeu cunoscund aspectul de credinta.Credinciosii spun in cadrul slujbelor rugaciunea "Crezul " fiind o dovada clara si un mesaj a sentimentului de incredere catre Atotputernicul Tata, Fiul  si Duhul Sfant.
   










Un comentariu:

  1. Buna
    Am o intrebare in legatura cu acest articol.
    Increderea, cum poti sa o dezvolti in interiorul sufletului daka tu insuti nu te simti cum ejti?
    Cand Toti iti spun ca ai din toate, dar tu nu le asculti parerile si faci numai si numai ce vrei tu, indiferent de cat rau ti-ai putea face?
    Multi din cei pe care ii cunosc sufera de aceasta "boala a neincrederii in sine". Eu tot le-am explicat, i-am complimentat, dar indiferent de ce le`as spune nu ma asculta nimeni.
    Fetele sunt mai intelegatoare, insa baietzi ba. Le-am spus sa se uite in ogilnda shi sa-mi spuna ce vad. Multi au spus lucruri rele despre persoana sa, iar eu ii incurajam. Printre miile de lacrimi ce le varsau in acel moment am putut strecura un zambet. Uneori am reusit alteori am cedat. Ce as putea face mai mult?
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere